Singuratic vrând-nevrând,
Urmărit de-un aprig dor,
Stă pe-o margine de gând
Emigrantul visător.

Trenul vieții, teleleu,
L-a purtat fără habar
Și sub zodia-i de leu
A fugit de-al său cuibar.

A jurat cȃnd a fost greu
Pe drapele cu arnici
Jucȃnd rol de fariseu
Ȋntr-o piesă de calici.

Acum alb și obosit
Își prevede viața-n scrum,
Ca un lan abia cosit
Nu mai face umbră-n drum.

Legămintele pe steag
Multe nu i-au prea adus
Și pe-al mamei vechi meleag
Ȋși clădește-al său apus.