Iubeam o ființă

Iubeam o ființă
Care devenea tot mai mică,
Dispărea încet în nisip,
O mică șopârlă verde,
Apa mării a spălat urmele,
Îmi mângâia gleznele,
Eram uimit de această dispariție.
Am deschis ochii,
Dormisem în fotoliu,
Alături de mine, „ Divina comedie”,
Pe care un anticar mi-a oferit-o gratis.



Oglindă retrovizoare


Greșelile defuncților sunt ca frunzele, toamna,
Ochii din cap trebuie mutați în spate,
Creierul singur nu rezolvă nimic,
Leneșii sunt mereu fericiți,
Eu îmi cunosc privilegiile,
Nici o victorie nu este adevărată,
Numai priveghiul.
Pedalez și mă văd pedalând,
șoseaua curge din deal,
iubito, eu te sărut pe ceafă,
acolo este sufletul tău,
ascultă-mă, crede
și nu cerceta.

Boris Marian