agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5076 .



l i t e r ă - n e l i t e r ă
poezie [ ]
francesca și lumea de sus

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2011-07-23  |     | 



francesca, nu am cum se dezleg totul fără să mă cufund în iluzia celor ce își iau rămas-bun fără cuvinte sau care se împart între mai multe case și uită mereu ferestre deschise, prin ele ies atâtea mirosuri grele, resturi de cruzime care-l atrage, fără putință de stăpânire, pe cel slab sau pe cel puternic deopotrivă, amândoi au aceeași capcană, fiecare va ieși însă doar în momentul în care va iubi clar

îți povesteam cândva despre miezul negru din inima oamenilor bântuiți, când legăturile devin doar spectrale și ei cred în partea asta intimă, ascunsă, ca într-un miracol, o legendă care se transformă pe noapte ce trece în coșmar sau poate doar angoasa că lumea este prea aproape de ei îi face să se desprindă brusc, să urască tocmai pe acela care îi iubește

nu, nu e loc de judecată aici, deci nici de iertare, e timp pentru asta în altă lume, acum doar vedem cum pielea devine transparentă în jurul ochilor și nu îi mai poți privi, ochii lor nici vii, nici morți te captivează într-atât încât te-ai putea lăsa în ei până la capăt

nu am cum să plec deocamdată, fac pași înainte - în urmă, desprind fir cu fir, însă e ceva ce nu se desfășoară, nu se topește, nici arșița dinăuntru, nici soarele în amiază nu îmi sunt îndeajuns, cum nu mi-a fost nimic până acum pentru a închide toate cercurile, sunt încă prinsă chiar de aici, francesca, din miezul sufletului, al meu are ceva din culorile nedefinite, un amestec de răsărit și apus în care fâșiile de negru se dizolvă, dar există mereu cineva care îmi varsă mai departe, ca într-o deltă, apele lui îndoliate, eu pot să le port în matca asta, încă sunt atât de vie

uneori, când nu scriu, iau literele și le trec prin inimă, prin minte, prin țesuturi, aș vrea să le aud rezonanța, în tot ce am fost vreodată, fără margini, cred că abia atunci, francesca, abia atunci mă voi putea desprinde definitiv, când nicio literă din numele celuilalt nu-și mai are corp ori sens în mine

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!