agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-23 | | Pe când nu era moarte, nimic nemuritor Nici Lupu presedinte, nici Godea tradator Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Voronin era toate, Voronin era una Pe când siretul Gimpu, si jalnicul Chirtoacă Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Din ce adinc de mama nascu-i acest Ulinici El singur statu hot inainte de-a sta hotii Cind nu-l stia mai nimeni, acum il stim cu totii E l este papusarul ce-aduce fericire Acestu-i colt de Tara si rest de omenire El este fondatorul de firme si partide El pentru noi se roaga, tot el de noi se ride E ce-l ce ne hraneste pe noi cu franzelute Dospite prin offshor-uri,ca nu cumva sa puta ... Pe-acest neom Tu Doamne facuta-i cel întâi Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-o am de căpătâi. Gonit de statul asta prin anii mei să trec, Pân' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice procuror un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște Că neagra saracie simțirea-mi mi- a *mpietrit-o, Că fug din tara asta, pe care am iubit-o - ,Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi și voi putea să mor. Străin și făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmuțe câinii, ca inima-mi s-o rumpă, I-ar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Î ndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. In lumea stapinita de lupi si papusari De chori necomuniste si gimpi neliberali Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! M.Eminescu Adaptare- Iurie Osoianu Chisinau 14 07 20011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate