agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-27 | | Înscris în bibliotecă de ștefan ciobanu
Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele
de-o săptămână, se coceau murele. La început doar una, un cocoloș mov, strălucitor printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri. O mâncai și dulce îi era carnea ca sângele îngroșat: sângele verii în ea lăsând pete pe limbă și poftă de cules. Cele roșii s-au înnegrit și pofta ne-a trimis cu bidoanele pentru lapte, toate oalele și cutiile până unde mărăcinii zgârâiau și iarba udă ne albea cizmele, În jurul izlazelor, câmpurilor de porumb, rândurilor de cartofi am răscolit tufele și am cules până am umplut vasele. Până când pe fund s-au adunat cele verzi și deasupra, stropi negri, boabe mari, coapte, luceau ca o grămăjoară de ochi. Mâinile usturau, palmele lipicioase ca ale lui Barbă Albastră. Pe cele bune le-am ascuns în staul și ne-am văzut de treabă. Când troaca s-a umplut, am găsit pe ea o crustă, înfiptă-n prada noastră, o ciupercă gri-șobolan. Și sucul se-mpuțise, odată luate de pe locul lor, din cârg, Fructele se amărau. Întotdeauna îmi venea să plâng, nu era drept. Toate acele tinichele minunate, umplute-acum cu scârboșenii. Speram că o să țină, în fiecare an de fapt știind că nu se poate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate