agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-08 | |
ultima dată mi-a apărut în somn a cerut toate rănile
spunea să le așez pe o targă are ea bisturiu pentru toate. stătea pe un drum stricat cu mâna întinsă și cânta ceva de nedeslușit – un amestec de laurie anderson și bjork n-avea ochi. penru că (și aici e mai greu de explicat) dilara dispăruse (nu printr-un proces îndelungat. nici unul de esență) începuse să dispară încă de la al treilea pahar de vin sec s-a depărtat de aparatul foto ciupindu-și buza de jos și era vie de la un capăt la altul al durerii cel mai mult dispărea prin orbire * bineînțeles, dilara a fost fata de la parter fereastra ei lovea tufa de trandafiri plus umbra unui nuc – de aici și impresia de cameră rece și câteva vulpi de argint la marginea păturii de zăpadă – ai putea spune că dilara a fost o ființă uluitoare – o femeie-aluat care crește și crește și crește și nu ai greși cu nimic cel mai mult cunoștea coborârea. fără a face diferență între oameni și mare între oameni și somn, dilara, asemeni scafandrului fotograf, cerceta adâncul. fura din rănile altora tăia liniștea altora oprea timpul și schimba clima. astfel în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape care aduce înecații la țărm. somnul părea o lamă de tăiat noaptea iar oamenii hmmm oamenii- păpuși fluide și reci. îi e ușor să colecționeze apoi răni să le lipească pe trup ca într-un clasor. și iubește bolboroseala aceea a sângelui străin pe propria carne. * nu e ușor să porți semnele altora de aceea mă gândesc că dilara e cerșetoarea de răni. găsește orice prin cărți ori în afara lor prin boscheți ori pe sub nuci proaspeți. cu un al șaselea simț le găsește. apoi cere sau fură. dilara a dispărut prin orbire. undeva prin spatele pleoapelor. de cerșetoarea de răni vă puteți lovi mai ales vara. simțiți o înțepătură în creier. așa, ca și cum ai bea o găleată de apă cu gheață. apoi totul e bine. pleci fără nicio durere nicio remușcare. nici cine ești nu mai știi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate