agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-09 | |
Răul nu se astâmpără,
nu-și găsește locul. S-a dus în mine și mi-a inundat interiorul gol, umbrit cu frunze ce dansează dupa melodia vântului și a timpului. M-am așezat picior peste picior, goală pe-o bancă din parcul Tineretului și nu vedeam nici un tânăr. Pe-o alee în depărtare o țâșnitoare chema păsările, doar ele erau tinere. Că-n rest copacii toți participau la priveghiul altor copaci. Doi oameni în vârstă se plimbau pe lângă banca mea și nici nu m-au văzut. Se mirau de bancă, era luminată -și atât. Iar eu mă miram că nu spuneau nimic de goliciunea pielii mele, de piciorul meu ce-mi imbrățișa celălalt picior stâng și gol, așteptând. Mi-am zis că răul nu se mai astâmpără niciodată ce intră-n mine și lasă urme adânci, gropi și munți, lacrimi în stropi de ploaie. Dar când am vrut să plec, m-a strigat binele sa-l aștept că și-a găsit un loc în stomacul meu plin de rău și gol de bine, sufocat de goliciune.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate