Infernul de toate zilele- p.III


Ai toată viața înainte,
Îmi spune fostul președinte,
E un centaur, creier mare,
Cum nu posedă orișicare.
Pe lângă el un clovn subțire
Aleargă și îi dă de știre,
Ilustru este el, nu are lustru,
Are în schimb o soacră și un cuscru,
Pacienți cu toții la o clinică din Vest,
Aici un cerșetor îmi cere rest,
Trăim într-o cutie neagră
Din care vom ieși cu o podagră,
Dragă.


E noapte și sunt absolut singur,
Numai un om viu poate fi atât de singur,
Nu este viața un șir de întemnițări?
Deschid fereastra și descopăr
O circulație dublă.
Lumea vine spre mine,
Eu mă lupt să ies înainte,
Aripi, țipete, fluierături
Năvălesc în cameră,
Iar eu mă văd pe tocmai pe Sirius,
Singur.


În orașul numit Babilon,
O femeie căuta un palton,
Un bărbat își căuta femeia
Pe numele ei Filofteia.
În zadar ghicitoarea le-a spus,
Babilonul de mult a apus,
Nici caii nu au căutare,
Iar vaca lapte nu are,
Buzele tale, iubito,
Miros a Colgate, Molitto,
Fumăm ziare, bem sânge,
Într-un azil Domnul plânge.


Domnul Brandt și doamna Brandt
m-au rugat să nu-i mai caut,
unversehens, preten drag,
m-am mutat pe-o bancă-n parc.
Eu de-atunci văd altfel traiul,
E vecin cu mine raiul,
Sunt amic cu șoareci, câini,
Cu ologii fără mâini,
Am o seamă de probleme
Neștiute multă vreme,
Să respir încet, ușor,
Să îngheț într-un picior,
Dar mai știu ceva, chiar mâine,
Va cădea soarele-câine.


Cu Zarathustra
Cade lustra,
Iubita-și pierde
Ochiul verde,
Pușcăriașii-uriașii
Își lasă lanțurile-n șanțuri,
Acesta este omul nou,
Un ou.

Boris Marian