agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-19 | | departe de poemele mele departe de poemele mele în această toamnă totul e galben și trist- o frunză veștedă bătută de vânturi… departe de poemele mele- și strâns lipite de ele totuși- iubitele trec prin fața ochilor ca niște naiade, se înclină peste cuiburile părăsite de foșnetul aripilor, de unde, chipul lor unduios, își aruncă strălucirea în memorie. răcoarea aici nu e a marmurei nici a haitelor de frunze de aramă, septembrie spală câmpul și-l îmbracă în veșminte de ceară, peste tot doar septrembrie, zeul tutelar al toamnei, peste care cad strugurii și merele sub dansul sălbatec al lui Dionysos care se destrăbălează în tonuri de muzici balcanice, un nor de sticlă sub formă de inimă parcă oftează după fericirea pierdută, laptele zorilor, tulbure și plin de ceață, îmi vin în minte povești cu zâne iar din spatele pleoapelor se ivește iarna cu zăpada ei ireală care șterge urmele noastre și umbrele soarelui, ducăndu-ne-n lumile de vis, atâtea miracole în zadar care îmi ating memoria… îmi vine să –mi iubesc moartea, fluviile, pădurile, tăcerea iubitei care este sfârșitul lumii, de ce putrezesc toate, acea panglică palidă a munților, pe Holderlin care trăiește umil, departe de el, însingurat, cufundat în tristețe. murdăria cerului se întinde nemărginită, deschisă nostalgiei, fruntea rămâne mută în tăcere caut un sens, dacă această viață năvălește spre un sfârșit, ce să mai spun despre moarte, o cicatrice țipătoare, apoi un nimic banal. mulțumesc că-n dumbrăvile toamnei mă simt liber să circul ca o gazelă prin junglă ascultând scurgerea timpului, privind ruinele vămuite de întâmplări, de fapt nu fac altceva decât să stau în mijlocul vremii și vorba lui Zeus, să sparg clipa. aș vrea să trăiesc în afara poemului, într-un hotel de cinci stele, cu faldurile cuverturii care mă mângâie, cu jaluzelele trase și să aștept istoria care nu a sosit care va sosi în afara mea cu visul inexplorabil ce nu se poate măsura, atingând eternitatea. 19 septembrie 2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate