agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-01 | |
poem sincretic
am ascuns prin iarbă viori hai greieri cântați precum zorii pe umerii mamei da zorii ce cântau și dansau pe acoperișuri am bătut un cui în ușa copilăriei păienjeni întindeți-vă pânza stăteam în picioare pe umerii mamei în ora sonoră a dimineții mai sonoră decât vântul care nu știi dacă râde ori plânge șarpele cu făgăduințe albastre pe buze mă-ndemna la decizii luate cu pântecul negru cu galben al salamandrelor ce țes prin iarbă știți și voi iluzii prin devorarea imediatului ( o frica de a-ți mușca degetele de la picioare de-a simți între dinți carne-nsângerată și oase și-n vârful limbii gustul fad al apelor pe care Caron cară-n barje stive de suflete) stăteam în picioare pe umerii mamei ține-te cu mâinile de pervaz și spune-mi ce vezi mă implora cu glas de purpură toarsă din caierul dimineții cu sulimanuri de speranțe fără temei pe tata-l văd îi răspund lovind la țurloaie pe îngerul și pe demonul ce-și ițeau capetele debile curioși și ei de ce se-ntâmplă-n odaia cu divanul pe care tăifăsuiau ursitoare grăbite să dea sens și potență mărunților zei buimaci de tăvăleli prin acizii prolifici ce face reluă mama cu voce înecată în lacrimi cât perlele încastrate în arhetipala coroană de pe creștetul inform al nimicului e legat în șezlong țip tulburând întocmirile zorilor gata să urzească ziua din fascii solare ca sorcovele ce menesc bunăstare și pace are nasul spart ochii vineți și buza de jos despicată e între două namile ce țin în mâini ciocane (aș zice nu credeți ca-n medaliile cu seceri și stele ce-s traficate prin târguri și piețe de vechituri) mai trăiește întreabă cutremurându-se mama gata să-mi surpe tălpile de pe umeri (știți în plin pericol de-a te prăbuși de pe terasa norilor fără să urmezi traiectoria fulgerului) o strig îl lovesc cu ciocanele-n tâmple îi cade capul în piept (ca obloanele de la geamuri smulse de uragan ca o selandră-n derivă ca aripa gândului nedus la capăt ca semințele căzute din pumnul lui Isus pe soluri secătuite de diavol) nu cred n-are cum îi răspund mă prinde cu palmele de subsuori și mă pune jos (îi ajung cu capul până deasupra genunchilor exact până la baza mușchilor ce duc spre atanorul ce transformă metalele-n aur tărâm al Dumnezeului viu și pământ mănos înfiorat de vreri peste fire) mă ia de mână și se tânguie ca toate femeile obidite a intrat ciuma-n casă ce ne facem de-acum Doamne de ce ne-ai închis toate căile
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate