Morți bociți la ... telefon

Ce triste vremi sunt în Cetate
Cînd nea Petrică, nea Ion,
Au decedat. Din depărtare,
Noi... îi bocim la telefon.

Ne-am vînturat în lumea toată...
Prin Montreal, prin Wasington,
Iar cînd se duc apropiații
Noi îi bocim... la telefon!

Iar unii dintre noi -- e culmea!
Aici, acasă-n capitală!
Ei nu petrec ca toată lumea
Nici pe-a lor tată, pe-a lor mamă –

C-o floare-n loc de crucea sfântă...
Nici scuze na-u, nici dau de știre!
Ei îi petrec cu glas de tângă...
Prin telefon... spre cimitire!

Voi, fraților, vînați speranțe
Îmbogăți-ți-vă din mers.
Iar morții nu pot sta pe laiță...
Ei pleacă triști spre univers!

Părinții n-au să ne asculte...
Cînd sunt trecuți pe sub amvon
Nu-i vreme ca să ne aștepte,
Chiar de-i bocim la...telefon.

Am părăsit Moldova noastră
Vrem s-adunăm un milion!..
Și din Milan, Paris, Atena...
Noi plîngem neamu-n... telefon

Copiilor, din depărtare!
Eu, ca și Petrea, și Ion,
De-oi părăsi această lume
Nu mă bociți...la telefon!

Cine ar dori sa asculte acest cintec, compus de mine, ii pot oferi aceasta ocazie, accesind

http://www.youtube.com/watch?v=l41xgoJPjqA