te recunosc ca tată,
atunci când am învățat să evadez
tu mi-ai dat creion,
tu mi-ai tatuat pe degete
alfabetul fanteziilor.
tu mi-ai dat pătură
atunci când monștrii timpului
mi-au înfrigurat trupul.
tu m-ai învățat
să-mi cos rănile,
mi-e dor de tine,
de poezia din jurul tău,
de amara copilărie
îmbălsămată în cuvinte.