lumina din zilele fecunde
mă provoacă să desenez ochii și buzele
sânii și coapsele
mersului pe sârmă
din spectacolul vieții
alături de ea

auzul bătăilor inimii
înțelege vocea literelor din destin
iar mirosul trupului
îmi arată exact
originalul unui sărut uitat
pe marginea șevaletului
trecut prezent
chiar azi

se face seară
când îmbrățișările mă corectează
înțeleg unde am greșit desenul
și ușor
despletesc conturul
îl așez în timpul rămas
pe degetul destinului
sunet și lumină.