agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-13 | |
Te-ai gândit să privești
copacii din crâng, prin lentile de scorburi, două, una pe pieptul tău stâng și alta pe frunte, ca un pirat cu piciorul de lemn înverzit, dispărând zilnic cu jumătăți de măsură pe mare, totdeauna cu aceleași parâme, totdeauna pe aceleași cărări și clătinări secundare. Să-i vezi, ca și grijile financiare, prin găurile pantalonilor cumpărați de la SH din colț, unde, pe geam e lipită o poză cu doi tineri, „Luni primim marfă” de parcă luni nu este o zi ca și joi sau ca vineri. Te-ai gândit vreodată să simți pădurea la fel ca și durerea ta de stomac, care a uitat că a trecut prima zi din lună a bolnavilor, nu că nu ai avea ce să pui tu pe masă, doar te gândești să postești și să rabzi, ci să absorbi rafinat știrile la TV mâncând floricele, să uiți cum să lupți, să-nveți cum să cazi. Sau poate să privești copacii ca un imens carusel sau ca lucruri ceva mai vesele de exemplu, mersul la cafenea duminică, discotecă, la un concert de rock pe gratis, sau mai îndrăznesc în fața calculatorului, lăsând să treacă timpul păuș, iar răcoarea frunzelor timpului să te-mpresoare, să facă din tine căuș. Prea obișnuit un călător tot trecea prin poiană. Nimeni nu plânge, nimeni nu cheamă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate