agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 782 .



Ei... m-au învățat
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Crezantema ]

2011-11-14  |     | 



M-am născut în sânul unei familii
de vrednici și buni credincioși!
Părinți adevărați Ortodocși!
Ei mi-au dat un nume...
Ei m-au învățat că viața este totuși,
bunul care nu se schimbă
pe niciun alt bun, din lume!...
Și, că, misterul ei,
este numai credința în Dumnezeu!
Numai astfel am să pot eu,
depăși... orice negativă acțiune
ce mi s-ar ivi în drumul greu!

După o lungă perioadă
de experiență religioasă,
tot ei m-au învățat
să înțeleg drama multor tragedii,
în tot demersul vieții!...
Și tot ei, m-au învățat
să-i separ pe oameni,
după concepțiile lor,
pe unii față de alții...

Și am cunoscut,
că cei ce, pe Dumnezeu, nu l-au iubit,
ci l-au renegat, l-au disprețuit,
au ajuns la capătul vieții lor,
într-un tragic sfârșit!
Chiar până și, seminția lor,
mari blasfemii au ispășit!

Cei evlavioși, rămași
în armonie cu Divinitatea,
au trăit fericiți, sfidând calea celui rău.
Mărturisind credința cu viețile lor,
au strălucit ca niște faruri călăuzitoare,
descoperind lumii “Adevărul”,
și Calea, Celui Preaînalt Dumnezeu.

Astăzi, în negura acestor vremi,
mă înspăimântă gândul,
că Cel Prea Înalt,
dacă ar vrea să-și arate existența Sa,
efectul ar fi catastrofal !!...
Generației noastre de astăzi,
călătoria spre locuința lui Iisus,
l-i se pare foarte grea!
viața, un drum fenomenal!

Mă doare, Doamne!...
Deplâng acestă lume!
Lacrimile-mi împletesc
Suferință și milă!...
Te-ai apropiat de noi
în valuri de chemări,
ca o ploaie caldă, blândă, sublimă,
dorind a uda câmpuri uscate,
a umple suflete de Lumină,


Dar, nu răsună glasul Tău,
peste Poporul iubit!!...
Mesajul transmis,
Sfânta legătură a Bucuriei,
veșmânt cald sufletelor noastre,
a rămas ca niște secătuite cuvinte,
pirzându-se prin zările albastre.

Toți oamenii tac !...
Cu un mic efort de memorie,
ar fi avut suficient timp să constate,
că “mărturisirea Chemării
și Marea Lucrare a Duhului Divin!”
din Voia Ta, și de la Tine au purces toate !

Un pas și, tăcerile ar fi explodat!!!...
Ca o rază de Lumină
Pe cerul înnourat!

Oare... bucățelele de humă nu vor ?!...
sau zidurile înalte ale iubirii,
nu pot străbate, de nu consimt,
Preamulta Ta Bunătate ?!
Le-ai desvăluit, nu demult,
un « Plan măreț de viitor »
Iată, dar, sămânța-i tot
neîncolțită pe pământ ?...
Ci, în brațele vântului,
purtată mai departe
prin fiorul pretinselor furtuni,
alte preocupări și interese, motivând?!...

Doamne!!... înlănțuiți prin cețuri adânci,
stau în cumpăna vieții....
vântul îi împinge mai departe,
defilând grăbiți prin fața morții!...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!