Visul mi-e plin de uși.
Uși deschise, uși trântite cu putere,
uși de lumină, uși de albastră contemplare,
uși de ceață, uși de verde detașare.

Visele mele sunt drumuri,
drumuri ce se-ncăpățânează a părea aleatoare
între intrări bâlbâite, oglindite, mișcate
și ieșirea de pe urmă în taină cercetată.

Visele mele sunt tot ce am.
Visele mele mă au.