agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-28 | |
Gândurile-mi ies
din galaxia minții ... Se zbenguiesc hoinare. Alergă!!... Îmi duc amărăciunea tristeții, în mari depărtări, dincolo de zare... Și vin din nou în palatul sufletului meu. Se strâng... uragane, sufletu-n bucăți să mi-l sfarme. Cuvintele-mi... și ele, ies prin ferestra deschisă spre infinit. Zbor ca îngerii îndrăzneți, lovindu-se îndurerate de stânca de granit a vieții. Și gândurile și cuvintele ca un văl țesut din stele, îmi răscolesc întreg adâncul. Împletit din șirul de mistere, colind prin tot pământul... Prin ele aflu cum toată omenirea, se cufundă-ntr-un tumult! Pământul fierbe... Popoarele-s în besnă, încă de timp mult! Au călcat Porunca Divinității, al Celui drag și Sfânt... Au călcat al Său Cuvânt cu nepăsare și atâta ură... Inima speriată, plânge... De durere se frânge... Oare, Dumnezeu ascultă și iartă?!.. Omenirea... n-o mai preface-n zgură? Tot ce mă frământă rămân gândurile goale în inima-mi plăpândă. Acum, dau năvală ca să m-alinte cu iubire... Mă întreabă prin cântec și poezie cu viu grai: “De ce-țî dorești atât de mult a cosmosului strălucire ?... De ce nu poți uita, Proorocirea Divină, fermecătorul Chip al Cerescului din Rai?...”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate