agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-02 | |
Ce mult mi-aș fi dorit să fiu un vers
Nici calofil, nici grosolan, cu un singur epitet, Să pot să îți descânt când farmecul ți-e sters, Să-ți fiu îmbrățisare când mă reciți, încet... S-aprindem lămpi la fiecare nod de suflete umane, Să nu mai rătăcești pe drumuri de niciunde, Văpaia să te-ndrepte spre bunele limane, Să fiu eu cel ce arde, tu, vocea ce m-aprinde. Ce mult mi-aș fi dorit să fiu un vers Născut din dor nocturn de către-o călimară, Să fiu parte din timpul care aleargă invers, Culoare în curcubeu, o coardă într-o vioară, Să-ți readuc, cand mă cuvânți, anii copilăriei, Cu flori, cu prinți, cu vise, cu lumea ce a fost, Să-ți împletești, din amintiri, mantia veșniciei, Locul de rugăciune, locul de adăpost... Dar sunt în urma ta, sunt numai o privire Și mult prea rar mă nasc în ochii tăi căprui. Ne contopim când tu privești soarele-n asfințire, Dar fugi apoi... și-n lumea mea se naște gustul amărui. Ce mult mi-aș fi dorit să fiu un vers Păstrat ca trandafiri-n grădina vieții tale, Când mă reciți, să te oprești din realistul mers, Să ne-oferim iubire și doruri ancestrale...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate