Insistența prin care o privești,
cu ardoare s-ar zice că o dorești
Nu e mare filosofie, nesiguranța să o gonești
du-te la ea, acum fără să clipești.


Halal motivație,
să nu mai punem problema de mândrie
e doar o cască pe câmpul de bătălie.
Vezi că pe zi ce trece e tot mai imorală
Cu o față tristă sentimentală
te blochează cu o față pală.
Sinchisește-te,
sau oprește-te.
Las-o să respire,n-o sufoca,
în fond ar trebui să-ți vezi de viața ta
în dimineața asta bea o cafea,
Respiră, nu te impacienta
șșttt, nu comenta...
așteaptă până ea te-o chema.
și de acum te așteaptă dilema.
Te șicanează
și într-o lume haotică te pasează
continuă așa, visează.
Lumea nu doar în jurul tău pendulează
de dragul ei vibrează.
Pentru tine Amorala, prea mult nu valorează
Demisionează!
Ironic îți zâmbește,
să știi că de tine se îndrăgostește,
iar în ceilalți masculi neîncrederea crește...
realitatea nu e tocmai ce-n ochi îți oglindește.
Te lasă de ea să te folosești,
se frustrează când e plină de uzura ta,
s-a săturat de ea...

pe măsură ce tu înflorești,
ea se ofilește...
mă întreb cum de mai supraviețuiește,
când ea pe tine te iubește...
iar tu orbește crezi că de tine se folosește.
Aș vrea să văd și eu acest imens profit
unde echitatea e un cuvânt infinit
dar de negăsit.
Atât e de imună,
încât să scape de tine s-ar muta pe lună.
Refuză momentan să se maturizeze
în suflet vrea să te păstreze.
Acesta nu-i decât un joc pe metereze
alternat între paranteze.


Sfânt Final de poezie,
permite-mi să scriu o ironie,
o lecție învățată:
O femeie mereu va fi o simplă desfrânată dacă peste noapte se trezește masculinizată.