Am trecut printre atâtea stări de două săptămâni încoace încât nici nu mai știu pe ce lume sunt.
Cred că pentru zilele care au trecut am să îmi iert multe tâmpenii în viitor.
Ieri când mă aflam la Muzeul de Artă în fața statuii ce o reprezenta pe Afrodita, mi-am dat seama de fapt ce e cu mine.
Era că nu credeam în femei și în frumusețea lor artificială.
Ziceam că sunt poet și cred în frumusețea și femeia pe care o scriu.
Și credeam asta! Pentru ca acum aflându-mă în fața statuii Afroditei să mă schimb.
Alerg cu încăpățânare în poeziile mele după tot felul de femei și frumuseți și mă împiedic de toate îndoielile.
Simt că fug încontinuu nu avansez deloc.
În camera obscură a imaginației mele au apărut cadavre de hârtie.
Unele dintre ele srigă: ajunge! Vrem liniște!
Chipul și trupul cadavrelor din hârtia șifonată a scrierilor mele aruncată la gunoi, se scutură de murdăria și zilele oribile care se scrug pe stradă.
Mă uit la cadavrele de hârtie din camera obscură a imaginației mele și mă gândesc că peste două zile împlinesc douăzeci și șase de ani și îmi vine să spun ca bătrânii: ce repede trec anii.









Decupat parcă dintr-o vedere veche, afară plouă cu picături mici, dese și reci ca într-o vreme de toamnă.
Proprietar al unui 4x4 pe care l-am plantat în fața casei stau acuma singur în cameră și cânt la frunză.
Din copacul aflat în fața ferestrei fac un personaj.
În nări simt mirosul de tocăniță făcută de tanti Esi.
Foamea mi-a declanșat imaginația mea și în camera mea a apărut ca personaj un cadavru de h ârtie, înalt, lent și taciturn.
Mi-a plăcut din prima felul în care mi-a dat manuscrisul meu cu poezii ajuns la el din întâmplare.
Mă simțeam ciudat în preajma lui, ceva din liniștea sa ajungea la mine și la mine.
Imediat ce intram în perimetrul său agitația mea se transforma în mesaj.
Mă sâcâiau pauzele dese în care amândoi tăceam.
Mă amenința că mă va vizita numai noaptea.
În prezența lui îmi revenea pofta de literatură.
Ajungea să îi vorbesc cadavrului de hârtie despre femei că trupul său din hârtie șifonată se șifona și mai tare.
Nu mi-a vorbit niciodată despre lumea din care venea.
M-a lăsat să ghicesc și eu am ghicit.