De câte ori nu-ți vine să tot scrii
ce vezi sau ce trăiești;
un mult mai mult decât scenariul...
și nu izbutești,
ori pur și simplu nu ai darul,
ori vrei să-ncepi
și nu-ți revii,
că iese altceva
și nu pricepi;
e vis, aivea?

Se spune ”asta-i culmea”;
mintea nu-ți redă mereu tot ce percepi
și dezolant renunți
dintr-un păcat
al neputinței,
păgubind-o, lumea...
decrepi,
neîncrezător credinței
de menirea de-a-nvăța s-o-nfrunți;
rămâi printre mulți alții, nerealizat,
un figurant
din lotul celor mulți,
atot credul marcant,
un expirat...

Și îți revii...
că nimic nu s-oprește
și niciodată nu-i perfect la fel;
e ca și un erizipel
ce-l poți avea din nou,
îți schimbă pielea-n alt erou
și iar nu te mai știi...
ești încă mutul ce nu poți să scrii,
că tot se moștenește,
prostește,
ca și cum e perfect normal
că orice-i inegal?...

Și timpul trece, trece;
se spune că de nu vorbești la 7 ani
e iremediabil,
rămâi un inuit abil
... de animal,
iar de nu scrii
-cam nouă printre zece-
”decidia scriptum” ai putea fi...
ca stinși definitiv, vulcani

Asta e!!!...
Ca orișice
și pasărea pe limba-i piere;
dar ea nu-i programată ca să scrie,
n-are o astfel de avere,
ne-ncântă-n cânt, culori, plăcere
și sunetul din care poate-am învățat
de multe zeci de mii de ani...ne-a înălțat,
ne-mbie...

Dar ne-am pierdut, profani
pe treapta sclavilor de bani,
simpli consumatori
de unice înscrisuri ce vor dăinui
se pare;
lumea se va alcătui
din suflete ce și-au croit... valoare!
Nu va fi poza timpului, de grup,
ci paparazzi ce vor vinde
scump, nu numai trup...
și vor pretinde
unici crema,
căci voi ce-i leneși sunteți anatema,
lenea, creeând tagma de profitori
... de scriitori!
Oroare!!!...
05.03.2011