Copac al meu cu frunzele uscate
Foșnetul tău în vifor se tot duce
Te caută ca un șoptit în noapte
Te vrea, te roaga, te seduce.

Izvor țâșnind din stânca inghețată
Gonind la vale peste prund
Să îți găseasca sufletu’ți de fată
În care mă zaresc și mă afund

Lac înghețat cu apele adânci
Brăzdat de vant și urme de patină
Ce îmi arată pe unde te tot duci
Pe unde vii și pentru ce pricină

O fată caldă trăind o lume rece
Spre primăvara, ce-ntârzie să vină
În clipa de speranță ce licăre și trece
Fără să moară, chiar dacă mai leșină