Aș fi închis lumile pe o formă de arhetipuri
Fără fundamente, atunci când zicerea ta s-a petrecut
Sub gerul pătruns de degete.
Ce rost mai avea să ne strângem genuchii sub stelele
Răpite din vreme, când coastele ne scârțâiau fiecare un răspuns.
Am lăsat în urmă toate intersecțiile marcate cu zile pierdute
În prea mult probabil.
Toți zănatecii au șters urmele cu gust de vară, acum totul
Pare o frâmântare de mâini și un surâs zăcut prin colțuri.