agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-26 | | Înscris în bibliotecă de Gabriel Tudorie
Uite luna cu puișorii de aur:
nu e căprioara zenitului? Nu e sora mai mică, îmbufnata, care-a fugit în raiul cerului după glorie și n-a citit măcar poemele ochilor mei și n-a luat premiul Nobel pentru subrealism? Cineva înjură ca o măsea dogită proclamată Cain – Tubal rac în litere dar, vă rog, oameni de pe Atlas și din tații voștri actuali: nu vătămați istoria petalelor adânci, nu îngânați melodia morților din cimitirul Turnului Măgurele, a negustorilor de brânză cu piatră acră, a pantalonarilor adormiți chiar dacă o Livie viermănoasă își va întoarce șoldurile spre solduri, Chiar dacă Galsworthy vă va spune: hey, for the Ferry ! E întâia oară când mergeți cu mine fără materiale cumpărate expres, e chiar întâia oară când o să mâncăm talentul adică întunericul aprins. Eh, după ce ați îngurgitat fripturile mâzgălite cu vin și v-ați schimbat manufactura (glumesc, e vorba de costumul de seară) – vă invit ca o săgeată neastâmpărată la puișorii de aur ai căprioarei despre care nu știți decât din spusele vânătorilor isteți ai cosmosului, ai vârfurilor de marmură celestă. Noapte adâncă și dragoste, frate-meu Unde ți-e inima? O mai ai în astronava somnului? Mi se pare că bem dintr-un izvor electronic mai vechi decât ceara și planetariul cu arcuri de meridiane eliptice (nu e o trecere a stelei polare prin firicelul de om-soare?) eu zic, așezat la nadir împletit cu ore sonore să nu ne preafericim (of, eudemonia ! chiar, zău, aș schimba-o : eupoezia). Mulți Fărăchip au mâncat pâine albă cu sânge și carne de sclavi ajunși în roțile alergătorilor de arene romane (nu se vindea în librării secolul XX) mulți feudali la urmă prinți și lăptari omorâră culoarea artei și acest ev mucegăit al vântului s-a dus în istorie ca o istorie unde crocodilii trebuiau hrăniți cu oameni, unde cuneiformele spun că Nabucodonosor a fost mecanic și bea în zori două cafele de epocă luptându-se cu înțelepciunea lui Niccolo da Uzzano și cu, uite-așa ! trei cuvinte: mene, techel, bani. Toate au fost bune după găurile în care-și zvârleau prizonierii moaște azi, dar atunci fericirea dracului și câteva biblioteci din cărămizi sparte. E întâia oară când trebuie să mergem la miezul nopții lângă luna cu puișorii de aur, la căprioara zenitului care e sora mea într-una îmbujorată și nu știe că o foarte-foarte iubesc mai ales dimineața când are voaluri de mireasă haotică (e de nuntă, spun elevii satirului Pan) când seamănă cu rândunelele mării – eu cred că e ostenită de atâtea versuri în cinstea ei, de atâtea off-uri bătrâne cât mintea cartierelor spiritului și mai cred, fiindcă o foarte-foarte iubesc că s-a îngrășat căprioara mea (cât de gelos sunt) că-i plac brațele curtenitoare ale cavalerului Pamânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate