M-am cățărat până la izvorul
De unde țâșnesc secundele
Crezând că o să pot să opresc timpul
Să te ducă departe,
Dar am scăpat piciorul
În viitura clipelor noastre pierdute.

Am rămas îngropat de un noian de frunze
Minute desprinse din pădurea de ceasuri
Unde căutam să inversez timpul
Ca să te ajung.

Așa că am rămas din ce în ce mai bătrân
Și te-am văzut îndepărtându-te
Din ce în ce mai tânără.

De fapt timpii noștri
Zilele mele și secundele tale
S-au întrepătruns o singură dată
Venind și plecând
Prin universuri paralele.