agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-01 | | Unde să te iau ca să-ți fie bine.. Un sărut să-ți dau ultim de la mine?! Nu mai am nici casă, nu mai am nici pâine. Zilele mi-s sure, nopțile, haine. Stau într-o pădure blândă și frumoasă: de argint pădurea - cu poteci de ceață... Unde să te duc, ca să-ți fie bine.. Unde se nasc zorii zilelor de mâine?! Unde se găsește codrii de aramă, când vei trece-n față vei vedea o vamă. Vama de vei trece fără nici o grijă, să aștepți un înger numele să-ți strige... Cum să te mai duc ca să-ți fie bine… Să te iau în brațe tremurând în sine?! Să te duc în codrii ultimii, de aur, și să-i rog să-mi fie masă și tezaur?! Să te duc acolo unde, sfânt izvorul, murmurând - așteaptă să ne-aline dorul... N-am unde te duce ca să-ți fie bine… Nici să mă ajute Nu mai vine nimeni. Rece e pădurea, înghețat e visul, rugul meu e zgura, zâmbetul e plânset. Și, pe cerul gurii, nu mai am cuvinte, numai clar de lună dureros, fierbinte... Uită-mă, iubito, Caută-ți un altul. Sunt aripa frântă, sunt căzut din ’nalturi. Nu mai am putere să te duc în brațe, Visele acele nu mai sunt în viață. Mi-a rămas doar una, ruga către ceruri: Iartă-mi, Sfinte – Doamne, setea de misteruri... 01 februarie 2012 Basarabia
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate