agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-03 | |
poem de dragoste
ultima picătură de rouă moare pe-o floare albastră ca cerul, ziua se naște din haosul nopții , luptând cu lumina, ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat ce soarbe din soare viața, e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine, prin săngele meu , un izvor nesecat de dureri și de bucurii. căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva, într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor. razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață prin ochii mei ca niște lasere albastre și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist, nu m-am topit în neant, nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale, voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele și voi face un pod plutitor, prin aer, ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi, lipindu-mă de cerul inimii tale, lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru, căci el ne va da viață și lumină și dragoste fă-i loc să alunece triumfător și ridică-i, precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri, stai dreaptă și răstignită cu mâinile în sus căci în capul tău vom construi Acheronul cu cercuri și tavane, punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană dorică pe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui. vom face o lună galbenă din aur, vom face stele, altare de dragoste în care vor cânta naiadele, aezii și preoții sacerdoți, alunecăm și noi prin timp ca niște mimi despărțind adevărul de minciună printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu. știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inele de logodnă aruncate de un bijutier nebun, te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă, gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri, ai vrea să ne strângem în brațe, ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie. ți-am promis că vom merge la Florența, cu tot ce vreai tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri, vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă la mormântul lui Dante.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate