Al Țai Măr, bătrânul,
se luptă cu umbra
îl strânge, nebuna,
în praf îl trântește
și urlă moșneagul
se zbate, dar umbra
din zbaterea bleagă
mai mult pare-a crește
se stinge Al Țai Măr
se stinge și umbra
din ei se dezleagă
târziu o enigmă
triunghiul se-nchide
mereu între linii
o sumă de unghiuri
formează nebunul
e cerul aproape
se-aprind mărăcinii
se umbră, se abur
Al Țai Măr, bătrânul