M-am strecurat de dimineață, din patul tău, afară
Plecând spre casa mea, întârziat strigoi
Știind că dimineața, din prințul de aseară
Nu-ți voi mai fi pe pernă decat un biet broscoi.

Te-am tot privit cum dormi, cu somnu-ți agitat
Cu somnul tău ușor, ce mângâierea-l strică
Realizând că tot ce a fost, eu numai am visat.
La visele-mi imense, iubirea ta-i prea mică.

În cercul vieții mele am mai rotit o spiră
M-am reîntors în lumea de roți tot mai dințate
Mușcând din amintirea’ți până ce se deșiră
În pulbere de lacrimi iubirea mea ratată.

Inima goală, în sufletul meu gol, între pereții goi
Bate sperând mereu că o să vină maine
În care căutând, cu ochii triști și goi
Voi ști iar să găsesc durerea de poimâine.