Cascada clipelor frumoase
Tună departe
Prea departe
Pentru ca să mai cadă
Pe mine vreun strop.

Lacul iluziilor pierdute
Clipocește
Sub pojghița tot mai groasă de gheață
Pe care banala căldură
A ochilor mei
Nu o poate sonda.

Lacrimile mele sunt râuri
Curgând anapoda
Spre mine
Ca niște ghețari
Excesiv de topiți.

Rămâne un fluviu de zile fără sens
Vărsându-se în oceanul planetar
Prin delta din mine.

Rămîne o ploaie de amintiri
Umflând mereu acest ocean
Ca un potop
În care nici o insulă nu pare
Suficient de înaltă.

Dar ce rămâne cu adevărat
Este roua
Plăcută și caldă
A clipelor petrecute cu tine.