Și mâinile se îngreunează, euforia ne îmbrățișează
Debutul acestei relații,fiecare amintire neplăcută, debarasează.
Mișcările-i rapide, trepidează,
de emoție, pasiune, în sfârșit vibrează.
Trecutul, viitorul, luminos îl creionează
Acum, știu, în afară de noi nimic nu mai contează.

Ca doi copii în mulțime ne rătăcim,
cu aceeași imensă neliniște ne reîntâlnim,
Închid ochii, îi deschid, ciupește-mă,
totul pare un vis. Îmbrățișează-mă!

Femeia Copil, acum zâmbește,
în sfârșit simte că trăiește.
Cu pași mărunți către necunoscut pășește,
alături de tine, de viață din nou se îndrăgostește.