Þi-aș fi umbră, de ne-am găsi un soare potrivit
M-aș însoți cu tine, discret contur al tău
Din ce în ce mai mic, mai negru și mai greu
La adăpost de strălucirea ce cade din zenit.

Þi-aș fi tot umbră, de ne-am găsi o lună
Să te îmbrace-n vis în razele'i de-argint
Din care să îți țes făptura de pământ
Din tușe mici de umbră, ce-n mine se-adună.

Umbră ți-aș fi de-ar exista o stea
Care să poată de sub nori o clipă să pâlpâie
Suflând spre tine o rază discretă și pustie
Impresionând prin tine în umbra'mi tot mai grea.

Trăiesc prin tine, din ce în ce mai umbră
Flămând hrănindu-mă'n lumina ce pare, dar nu este
Purtându-te în mine ca veșnică poveste
Ce-o risipesc aiurea în zarea tot mai curbă.