Ochii îi ard în văpaie,
Îi cad picuri calzi, din gură,
Jinduind lupul la oaie,
O pândește după șură.

Plouă des și lungi șiroaie
Se preling pe blana sură,
Se scutură, se-ncovoaie,
Ar pleca, dar nu se-ndură.

Se gândește-n chip și fel,
Cum să o ademenească,
Și-ar dori șanse și el,
Ca-n Creangă, s-o crâmpoțească.

Se forțează-n dos la șură,
Să își facă chip frumos,
Căci privirea-i rece, dură,
De hulpav și nemilos.

O, zâmbește! Da-i grimasă...
Cum naiba să procedeze?
Ar fi bufon pentr-o "masă",
La știri o să "promoveze"!

-Ce alură de marchiză!
Îngăimă încetinel.
Aș intra dar nu am viză,
Să-ți ofer un ghiocel!

Am și iarbă, un sac mare,
De abia îl car, săracu'!
Pentru tine și mioare,
Vino și deschide țarcu'!

Miala-l iscodi mirată,
Cu ochi umezi, sfioși, blânzi,
Și e foarte derutată,
Nu-i știa pe lupi plăpânzi...

Panicată, cată' sprijin,
La Haiduc care pândea,
Fumând calm, după un vișin,
Ce semn, cu ochiu-i făcea.

Supsă, veni cu frică,
Haiduc o cam "ciufuli":
-Ai grijă pacoste mică,
Lupul nu poate iubi!

Flori, de la un lup flămând?
Fato, ți-a căzut cu tronc!
Te observ toată, vibrând,
De-aia-ți sunt gardă de corp!

Îi șopti ceva... Nu-i glumă!
Oaia se-nroșise tare.
-Să renunț la creața lână,
Doar să fiu seducătoare?!

Și așa dulăul nostru,
O-nvăță pe mioriță,
Cum să-i pice lupul, prostul,
În mrejele-i de pipiță.

Lepădând lâna de-o vară,
Ea rămâne goală-pușcă!
Lupul e sedus, să moară,
Ar sorbi-o ca pe-o dușcă!

-Vino, îmi dai palpitații,
Pipăie-mi inima bună,
(Motor cu mii de turații)
E-n galop ca o nebună!

Fâțâindu-se zeloasă,
Făcându-l să aibă vise,
Lupul topit de frumoasă,
Uitase de ce venise.

Salivează, ar atinge-o...
Pentr-o clipă lângă ea,
Haita toată și-ar convinge-o,
Că e jumătatea sa!

Amețit ca un netot,
De farmecul afișat,
Lupu' s-a cam lins pe bot,
Garda ei, s-a arătat!

N-o văzu de-namorat,
Mioara-l pofti în țarc,
Iar Haiduc l-a sfârtecat,
Rămânând bufon, un drac!

Ca o morală:

Lupi ce tânjiți la mioare,
Azi nu prea sunt singurele.
Vă prăjiți ca și la soare...
Au garda de corp cu ele!