agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ piÈ™cătura ideilor (1) ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-03 | |
De când am ordonat apusurile pe umerașe de carton
văd scheletul cerului atât de deznutrit parcă-i o fecioară anorexică. Mi-e milă de el și-i număr oasele cu patimă până se termină în orizont un olog însângerat în compasul solar. Francamente îl admir mai mult când e impur și se mâzgălește cu nori și norii se dispersează în forme imaginare. Pășesc singulară pe străzi fermecată de acest joc al infinitului, e ca și la început, când trăia doar copilul din mine fetița cu buclele-n vânt și ochii căprui tăinuind înserarea profetică și pustie. Acum știu cine sunt. Am crescut ca un crin sub ploaie și vânt dorurile le-am stins în văzduh când am mușcat din fructul crud. Și totuși cuvintele nu-s clare și statuile de marmură din parcul de castani mă latră turbate. Când îmi miros teama mă-ncolțesc. De când am ordonat apusurile pe umerașe de carton fiarele sălbatice nu mă mai atacă. Reflecția mea e orbitoare sub compasul solar.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate