Așează-te,
leagă-ți gândurile nărăvașe la ochi,
să nu te mai tenteze cu îmbrățișările lor albastre
orb fiind de trăiri, pășește cu îndrăzneală pe scenă umbrelor
tu, paiață sufocată de prejudecăți,
ți-am zis, leagă-ți aripile vorbirii cu sforile inconștientului și taci acum,
orb și mut, înfundă-ți conștiința în timpanul cerului,
baros de plumb pe nicovala timpului
irișii își vor rula privirea cu o viteza amețitoare,
până dincolo de orizontul curbat al cortinei,
frânge-ți inima cu umilință
uitarea urmează...

27 aprilie 2012