agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-04 | |
Bătrânul vrăjitor simțise calmul închis în vânt,
Când, dimineața, își contemplă grădina; Perechile florale jubilau că au găsit lumina, În timp ce firele de rouă dansau pe pământ. Știuse că venise timpul să-mbrace nemurirea, De-atâtea ori îi spuse noaptea, ce vor aduce zorii-- O luptă-n care-ți cumperi arma și trișorii, Dar n-ai să poți, nicicum, să cumperi izbăvirea. Purtat de gândul împlinirii se puse în hamac, Răstălmăcind cuvinte culese dinadins, Avea pe chip expresia celui ce a învins- În simțuri abunda miros de liliac. Privea cu ochi octagenari, dar plini de-nviorare Grădina ce-l primise, deși-i era străin, În loc să-i verse în inimă venin, Primiseră pe omul ce-i tot rupea petale. Deodată se-auzise o voce din grădină; Pe limba florilor, vorbiră trandafirii: "-Învață-ne iubirea! De ce sensul iubirii Îl stăpânesc doar cei ce au retină?" "-Iubirea nu e floarea sădită între doi Ci-i gândul păcii în vreme de război! De-ai fi trăit vreodată o oră să vezi chinul, Să nu știi-n care zare se-ascunde înserarea, Noaptea să-ți fure visul, să-ți dea înstrăinarea, Să vezi cum camaradul se stinge ca chibritul, De-ai fi trăit vreodată o oră în război, Doar pace-ai fi dorit prin ruga dimineții, Căci frontul te învață ce-i bucuria vieții Privind ruine, suflete și lacrimi lăsate înapoi..." "-Bătrâne, răbdători, genunchii ți-au atins pământul, Luptându-te cu pleava, te-ai închinat nouă de-atâtea ori, Te-ai mulțumit să rabzi, spunându-ne de vise deseori; De ce n-ai renunțat? Ce forță ți-a dat visul?" "-Visele sunt poarta copilăriei mele, Le-am căutat, cum alții caută perle! Trăind în universul plin de singurătate, În lumea denigrantă a materialității Doar visele-au rămas partea frumoasă a vieții- Gândul de inocență, gândul de libertate. Mi-am strâns visele-n suflet să pot știi cine sunt- Comoară personală de când eram un june- Îmi luminează pașii în clipele nocturne, Îmi vindecă ființa de teamă. Visul e sfânt!" "-Furtuni au fost, bătrâne, cu vânt și apă dură, Dar n-ai îngăduit să ne strigăm durerea, Prin liniște tu ne-ai redat puterea, Speranța de-a renaște. Explică-ne, te-ndură." "-Liniștea e dialogul bătrânului cu Cerul, Limbaj ce ți-l oferă doar Străjerul! Ș-atunci când cauți liniștea, tacit, îmbătrânești, Puterea nu-i aceeași ajuns în senectute, Dar drumurile vieții de lucruri neștiute Sunt pline ochi; ș-ajungi să le-mblânzești. Când doar un pas ți-e vamă și dincolo Sfințirea Te-așteaptă ca un râu cu ape cristaline, Ce rol mai au atâtea frământări maligne? Ce rol mai poate-avea în viața ta durerea?" Bătrânul se oprise, privind grădina prin ochii de valet. Apoi chemase vântul prin vorba-i strămoșească; Ce adiere caldă putu vântul să-i nască, Încât, bătrânul vrăjitor, era de-acum doar suflet...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate