Tractatus de Anima

Þigancă sunt
Și m-am născut pe drum într-o căruță
În luna mai, pe înserat, sub luna sus ivită,
La margine de noapte și de cer
când liliacul înflorea și te-mbia
La dragoste...
Așa cum mama cu țiganul ei iubeau
cărările câmpiei și pierdera de sine
Neștiuți, Neînțeleși, Necunoscuți, dar Liberi
să se întoarcă acolo unde s-au iubit,
Fără teama
că au îmbătrânit, rănit sau răzlețit,
Unii de alții, ei în de ei, ci doar plecați
dintr-un imperiu ca o roată de căruță,
Ce se-nvârtește pretutindeni în nopțile de mai
cu soarta mea.