Ce multe știm despre infern,
Din spuse sau trăite tern
Și tot nu credem... diabolici
Cu minți etilizate, alcoolici.

Ne plac învăluiri perfide,
Cotloane de minciuni, firide
Tenebre, ce tot noi căscăm
Pe semeni să ni-i afundăm.

Curaju-i veșnic îndoeilnic;
Ascundem, protejăm nemernic,
Ne vindem pe-o promisiune
Evidențiată... O deșertăciune.

Raiul oricum l-eliminăm,
Pretins de greu, prea mult să dăm
Și-i doar în viața de apoi...
... Ce-oricum nu o mai prindem noi!?!

Și-n fond nici rai nu-i evidență,
Nu-i nicio probă d-existență
Și-așa debarasăm ce-i bine...
Putem fi rău la orișicine!

Ne contopim când iang, când ing,
Cu-ardoare-n singur scop de ”înving”,
Vremelnici pierduți în mistere!
... Ciudate ființe efemere!?!
26.04.2011