Resuscitez în noapte cadavrul sentimentelor trecute
Citesc ridurile întipărite pe chipul tău
Cu cerneală simpatică
Și perfuzez în venele tale colabate
Prea plinul arterelor mele pulsânde

Mă tem de ceasul care contenește să bată
În pieptul tău
Și mă zbat ca un șoim, legat de privirea ta
Midriatică și răpusă

Îmi incleștez pumnii pe pieptul tău rece
Într-o respiratie artificială, tardivă
Și nu mă decid să declar
Că iubirea noastră a murit de mult.