de-abia după a doua sticlă de vin
ne-am dat seama că
nu avem nevoie de rațiune
și prin urmare
nici de pahare

rațiunea dilată conștiința
ca pupilele unui bebeluș
și creează distanțe între noi
obligându-ne să trăim mai singuri
decât oamenii preistorici
(noi nu ne-am obișnuit încă să trăim în grote
dar o s-o facem în curând)
și tot rațiunea, monica
te împinge să cureți a doua zi
petele de vin și spermă de pe covor
de parcă ai putea să ștergi cu o cârpă udă
toată noaptea trecută

și cine are nevoie de toate astea
când ne putem agăța ușor de irațiune
cum se agață copiii mici de mânerul
unei uși metalice
fără teama și prejudecata
că s-ar putea rupe vreodată