în fiecare clipă un sărut naște o gravură
uscăciunile gurii se dreg cu o plimbare în despicătura inimii
vine și vremea când din noi doi
o zi va lăsa în pragul ușii copilul cu miros de lumină

deocamdată urletele distanțelor sunt compactate în fire subțiri
cotesc prin toate străzile galbene cu minciunile lecțiilor de viață
ajung pe masa mea de amiază
și-atât
mă iau la întrecere de fapt cu timpul
uneori îmi ajunge să mor o dată pe noapte
ca să regăsesc a doua zi înălțarea de la ora 7