Cîndva în lumea noastră era soare
Desculți și despuiați fugeam în zări,
Ne sărutam și ne spuneam doar snoave
Nebuni eram în ale timpului cărări.

Nu ne simțeam constrînși de clipele trăite
De chingile ce se-adunau spre noi,
Trăiam doar zile fericite
Și nu priveam vreo clipă înapoi.

Mie dor de timpul ce se scurse
Și cît aș vrea sa te privesc în ochi,
Să-ți mai vorbesc de ceasul din perete
Să-ți mai vorbesc de chipul tău frumos.

Acum cînd scriu o lacrimă îmi curge
Nu o condamn, ea face doar ce vrea,
Mie dor de vremea cînd rîdeam cu tine
Mie dor de noi iubirea mea.