moartea e o boală de sânge, un hârciog, o insectă ce înțeapă
atunci când aștepți metroul să te ducă spre job

o gură de canal se deschide în tine
toată mizeria din oraș se scurge acolo
oricât ai vrea s-o oprești, nu există capac pentru asta

se desfac trotuarele în două
cerul se crapă dinspre apus, locomotivele scot aburi roșii
te urci în vagon fără să știi unde
fără ca măcar să ai habar cât de grasă e femeia de la capătul culoarului

doar o visezi, doar acolo îi poți vorbi fără frică
nimic nu se întâmplă doar o furtună
din când în când îți mai mătură oasele

ca un scamator priceput, te fură din ochi
te fură din degete, fără a putea să adaugi o glumă
ca în spectacolul cu păpuși

atunci, mai bine te așezi pe o canapea în parcul de vizavi
și tragi țigara în piept

până la capăt