agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-13 | |
În ocara mută-a vremii, ei stau de mă dezleagă –
Ochii, simțul și măsura – și calea-mi luminează; Și-n trecătorul iz mereu cu dânșii mă împac Căci doar din ei mă duce gândul, și tot în ei mă-ntorc. Și ca-ntr-un leac al sorții, eu vreau prin Îndoială, Să văd cum totul se decide iar, cum calea mea ramâne goală; Să văd că-i loc de alte piese – în sfera creatoare, Unde mișcă adânc actorii – scena desăvârșitoare. Dar în atâta gângureală mă adresez chiar mie, Și rolul meu se joacă iar în aspra rănduire; Căci îmi prinde ca-ndoială – în gândul creației, Doar ce-mi mărgine sufletul – în adâncul neputinței... Dar mi-o spune chiar vlăstarul – străbătând în van – Că nu se lasă așternutul săvârșit în piatră; Ci se clatină în vânt – crescând din așternut – Doar pe propriile-i morminte, doar pe crengi, doar pe pământ.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate