Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.

Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.

Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.

Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.

E cum mirosul nenăscut, doar simț,
e-un teleport de iz, un duplicat
minuscul, o materie-n presimț
în nări, axoni, în creier... partajat.

S-atingi cu mult fior și film și poză
și-oglinda, de-un plecat!... Să-l simți din trase!...
De-adulmeci din miresmele de roză,
le ai în piept... fărâmă din terase!

Atingeți-vă-n dor de ilustrate
-pelicule, imprimate-n negru, ardent,
hârtii, celuloid, retină, nestemate-
nu-s fum trecut, sunt chimic element!...

... Și vis nu poate fi doar o himeră,
imaginea-n materie e o purtătoare;
cum mingea pare-a fi un gol de sferă,
da-i conținut extins într-o teleportare.

Sclipirea... doar lipsește ca volum;
să fii și-aici și-acolo, în integral
instantaneu, real și gând, atunci-acum
teleportat micron și sol și sor... Astral!
03.06.2011