agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-03 | |
Se dedica lui …
Ești ultimul om căruia îi mai pot zice Liicorn bortos, fătând dar care nu mai fată ești chiar fătarea piei -ilor de șarpe ce-și muscă coada cu gustul putreziciunii ce de copaci se roade gustul spur -cat al învățăturii Și te cojești ca ceapa ce ustură ochiul pe unde cornul tau străpunge-a mea ochire De unghiular privesc și te călare când tu mă omenești corn cu cal în frunte Li-i-corn, Dii corn și pleacă de la mine spurcată coajă ce te tot dezlipești, te tot lipești și te dez- membre-zi-mi te rog borțoase cal ce tot fugi, De ce fugi Căci ochiul meu spart de cornu-ți te-a văzut și de aceea fugi căci tu! ești prins Și tot ce faci e să-ți musti coada, putrezită Să te dezlipești de acea privire Și fără de carne ai rămas făr’ de organe și de timpane Nu-ți fie frică căci știu să fiu blând Știu să te mângâi pe subt ureche, pe gâtul tău puternic; Ești prins în colivia ochiului meu pătruns de cornu-ți și dus spre înecare Liniștește-te! Linistetste-te îți urlu! Liniștește-te îți cânt! îți șoptesc! Căci încă odată dacă mai tip la tine Mă sparg eu Cel ce te jupoaie Și nu vom mai afla vreodată ce tain’ ascunzi Ei…, cum preferi! Dii! Căci gluma cea mai bună e că mi-am smuls cornul și ți l-am înfipt în a ta spinare Și te învârți pe dușumeaua coliviei ca-ntr-un Carusel Dar asta nu ești tu! asta ai fi dacă Nu te-aș țipa până la desființare Ființă miraculoasă Aseaza-te acum în fața mea, dezgolit Te văd oricum fără de togă Dezbrăcă-te și aseaza-te în fața șevaletului unde pus pe un cub pietros Te voi picta Cu pensulă de aur care o vei urlă căci te tintuiste ea de timp Dar nu uită că ai crăpă- turile să-i râzi timpului în fața Tu ființa pudică râzi timpului râzi mie Pentru că nu mai ai ce căuta Jivină călărită de un corn Ce te-am călărit în spinare Te-am liicornit în spinare te-am Alexandrit în spinare Câte spinări crezi că mai am? Am ceruri multe dar spinare una Sparge-te ca să nu te țip eu Nu uită că ți-am dat crăpăturile să-i râzi timpului în fața Și cel mai mare gând ce ți-l sărut pe inimă este Că timpul vrea să rămânem aceiași Idiotul de el nu vede că ne crapă din dragoste de oameni Făta-l-aș eu pe el Interval funest ce se este a se plânge cu sânge la moartea lumii acesteia spânzurată de haina unui crin Le Roi se mort Am stat în acest cort Unde am tremurat am cântat M-am plecat la Pasu-i tărcat de Licorn umflat Venit Pentru un bocet de babă fără de… Ce fată neagră în vârf de capră-un munte Și te pun pe cer te bat în Perseide ce-or schimba cerului pielea Cum el tot fuge, agățat de privirea-mi jupuietoare Îmi alung femeia stearpă fără de genune Că să o stăpânesc nu pe ea ci pe naștere însăși Le Roi se Mort Regele se moare Se moare Intraductibilă situațiune Regele se moare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate