mă ardă focul veșnic,
privirea mea să-mi sece
și glasu-mi ce-ți vorbește
să se prefacă-n scrum,

de te-o atinge mâna,
pe veci să se usuce,
de vreau sarutu-ți tainic,
să nu mai merg pe drum.

nu vreau să iau nimica,
nu vreau să fur,mă-nchin
în fața frumuseții
și-n farmecul ce-l ai,

mă plec iubită dulce,
mă plec iubită,crede,
iau ziua închinării
ca îngerul în rai.

și-n nopțile cu lună
când gândul se-mpletește
cu florile și roua,
eu cânt și plâng iubito,

misterul ce-nconjoară
al gurii farmec dulce,
al visului,disper
să te cuprind în brațe,

să te arunc pe lună,
și-acolo nunta noastră,
s-o facem sus,pe cer,
și-n locu-acela fato,

de dragoste-mpânzit,
să cerem de la lume,
să cerem negreșit,
uitarea și tăcerea,
iubirea și plăcerea.

și-mpreunați prin lege
să devenim un mit.
o,căci pământul fi-va
de-acuma înainte
o junglă-n care leii
se vor mânca-ntre ei.

va dispărea iubirea,
vor dispărea fecioare,
va fi o luptă cruntă
de proști și de mișei.

femeile vor râde
cu mâinile-nroșite,
de sânge ce din carnea
feciorilor va fi.

și dragoste vor face
cu lacrimi,căci vor plânge,
și cerului vor cere
iubirea cea dintâi,
căci de iubire,poate
și-or mai aduce-aminte.

vor fi închise-n temniți,
în cuștile cu lei,
căci aste sentimente
vor fi în contra legii,
și cine-ncalcă legea,
pățivor toți ca ei.

privește,e pământul,
iubita mea,alege,
vrei să cobori în haos,
vrei să rămâi în rai,

privește,vine luna
cu ale ei fecioare,
la nuntă să danseze.
sărutul veșniciei,
cu mine hai să-l dai.