agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-26 | |
Mă uit la mine; mă iubesc
Așa cum sunt, că știu că-s unic Și de n-o fac e grav, greșesc... Riscând ura la toți, teluric. Mă iau bucată cu bucată Mă răsucind; simț analitic Ce încă-l am din mamă, tată, Cu educația-mi de critic. N-am cum să fiu nemulțumit, Că n-aș ști altul cum să fiu! Din alții-aș fi heteroclit... Și acum, oricum e prea târziu. Și nici nu știu care-s criterii Recunoscute universal, Chiar știind c-am multele materii Ce-am destinate... material. Mai dificil ar fi ”ascunsul”, Ce poate nici eu nu-l cunosc... Chiar zilnic dacă-i măsor pulsul, Mi-adulmecând, eu, propriul mosc. Mă plimb, în fond, cu trei persoane, Că trup și suflet nu-s totuna; Când trup sunt bine, nu-s în toane, Și-a treia, mintea-i ca nebuna! Ar fi normal să am un șef Calculator, un eficace; Descurcăreț ca un gherghef, Hotărâtor de cum se face. Deci pân' la urmă-s aparență, Atât cât sunt un fizic gol, Ce lumea-i zice... existență; Un trup, cu voturi într-un bol! Mintea-mi, de-i zice ”rațiunea”, N-o știe nimeni de pe stradă; Doar eu, de-i sunt accepțiunea Și ea la rându-i... de mi-e întreagă. Rămâne, culmea, eu, ocultul Nedemonstrat cu cifre-n legi; Un suflet, un chibrit, tumultul, Ce corp și minte... nu-l dezlegi. Pe rând le luând, întâi cu trupul, E-un reprodus de-original; Deci ca valoare nu-i el scumpul Din ce-am... și-i singurul letal! Privind spre rațiune, minte, Chiar de se pierde hardul-creier, Poate lăsa veșnic aminte La alții; un cântec, nu pe greier! Cu sufletu-i mai complicat, Căci poți să-l ai sau este lipsă... Deci singurul neconfirmat În viață... Poate fi-n eclipsă! Și-acum, oricum e mult mai simplu; Prezența, fața, nu se poartă... Poți fi-n eter, cu amprenta ”nicku” Ca avatar... de pus la poartă. Mintea oricum nu mai e-n vogă Căci nu e timp de ea, nu-i ”divă”; E bine fără, crez în togă, Zicând doar ”Da”... fără împotrivă. De suflet nu poți să mă iei, De n-ai și tu și nu se schimbă; Cum mintea s-ar fura, ehei... ... Iar trup, s-ar dedubla-n oglindă!?!... ... Deci, pot spune că-s trup și suflet Și dac-o spun, e că am minte... Și-o spun din corp, că am răsuflet Și sufletu-mi dă, cast...cuvinte. Încerc de-o viață să fiu tot, De-aceea mă iubesc cu-ardoare Ce-n timp m-am străduit... Și pot Să fiu; vizibil, gând... și-o floare! 18.06.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate