Presupunând că toți cei care scriu poezii ar fi poeți ...

Sunt poeți care aștern pe hârtie
Al dinților scrâșnet ciudat
Îmbolnăviți fiind de invidie
Că "victimile" i-au uitat.

Poeți fini, cu gust pentru ironie,
Maschează în versuri rapide,
Propria luciditate ca autonomie
În fața unei lumi tot mai livide.

Alții transmit cu mare bucurie,
Câte o stare sau un moment,
Sau poate o elaborata filosofie,
De doctor, iar nu de pacient.

Sunt morți bine ascunși sub vie,
Sunt și vii împreună cu ei,laolaltă,
Dar sfera nu-i sub tiranie,
E loc pentru toți sub bolta înaltă.