în fața ta neânarmat,
cu sufletul în palme,
cu lacrimi și cu gând curat,
credeam în tine,doamne.

mă prind de amintiri ce frig
și mâinile-mi îngheață,
mă ard când vreau să te cuprind,
dar tu te pierzi în ceață.

dau să mă scol,nimic
nu vrea să mă asculte,
încerc să urlu,strig,
nu-i nimeni să m-ajute.

simt doar durerea vie,
ce arde-n pieptul meu,
și nimenea nu știe,
cât sufăr și mi-e greu.

acum pe cruce mă găsesc,
tu m-ai purtat pe mine,
și m-ai lăsat ca să greșesc,
căci am crezut în tine.

nu ți-am cerut să mă iubești
și nici să-mi faci un bine,
dar nici nu vreau să mă lovești,
și eu să vin la tine.

și-acuma doamne ție-ți cer,
tu ești sau mi se pare,
căci dacă ești,nu ești pe cer,
și nici în fund de mare.

acum sunt obosit de dor,
și rănile mă iartă,
și-mi pare rău că astăzi mor,
și n-am iubit o fată.